Țara de origine: Marea Britanie.
Tip: cobby, păr scurt.
Pisica Manx este simbolul insulei Man. Pe această insulă britanică, situată în apele dintre Irlanda și Țara Galilor, pisicile fără coadă trăiesc de cel puțin 400 de ani. Această caracteristică este rezultatul unei mutații genetice, răspândită printre puținele pisici indigene tocmai ca efect al izolării.
Conform unei legende, Manx a fost ultimul animal care a urcat pe Arca lui Noe înainte de potop. În graba plecării, Noe ar fi închis portița de intrare pe corabie fără a-l observa pe întârziat și i-a retezat coada. O altă legendă pune pierderea cozii pe seama obiceiului barbar al soldaților din armata lui Filip al II-lea al Spaniei de a reteza cozile pisicilor pentru a-și împodobi cu ele coifurile. Pentru a-și feri puii de acest ritual crud, o pisică ar fi început să le reteze ea însăși cozile, cu dinții, de îndată după naștere, apărând astfel prima generație de pisoi fără coadă. O a treia poveste susține că rasa ar descinde din pisicile supraviețuitoare ale naufragiului unui galion spaniol, în anul 1588, care s-ar fi salvat înotând până pe insula Man.
Pisica Manx a depășit țărmurile insulei Man la sfârșitul secolului al XIX-lea, când crescătorii englezi, întotdeauna atenți și receptivi la noutăți, au descoperit rasa și au început s-o crească. În anul 1900, a fost prezentat într-o expoziție primul exemplar, masculul silver tabby Bonhaki. În anul 1901 a apărut în Marea Britanie primul club al rasei. Pisica fără coadă l-a avut printre cei mai celebri susținători ai săi pe Eduard al VIII-lea, duce de Windsor. Ajungând în Statele Unite, în anii 1930, rasa a obținut peste ocean o apreciere unanimă. În Europa, Manx nu a fost recunoscută în unele state, ca Suedia, pentru că a fost considerată diformă ca urmare a unui “defect congenital”.
Pentru a crește pe scară largă pisicile din această rasă, este nevoie de cunoștiințe solide de genetică. Încrucișarea între exemplare fără coadă poate provoca la pisoi malformații grave și poate face să crească într-o măsură importantă riscul mortalității intrauterine. Pentru a reuși o reechilibrare a liniilor de descendență sangvină, crescătorii au recurs la încrucișări cu alte rase, cum ar fi Europeana sau British, făcând să scadă riscurile de spină bifidă sau de sudare a vertebrelor în zona dorsală.
Manx este o pisică de talie medie, cu corpul solid, compact, scurt și musculos. Aspectul cel mai caracteristic, înafară de lipsa cozii, este rotunjimea.
Are capul rotund, puțin mai lung decât lat, profilul are un stop slab pronunțat și fruntea ușor rotunjită, botul este puternic, iar obrajii proeminenți. Urechile sunt de mărime potrivită, ușor rotunjite, depărtate. Ochii sunt rotunzi și mari, ușor oblici, de o culoare în raport cu cea a blănii.
Gâtul este scurt și gros, gambele anterioare sunt mai scurte decât cele posterioare, scheletul este solid. Crupa este mai înaltă decât umerii, largă și rotunjită; șoldurile sunt mai largi decât la oricare altă rasă, contribuind la aspectul compact, cobby. Membrele posterioare sunt mai lungi decât cele anterioare și fac ca pisica să aibă un mers săltăreț, care, însă, în Statele Unite este considerat un defect. Labele sunt late și rotunde, culoarea pernițelor trebuie să corespundă cu cea a blănii.
Nu are coadă. Din punct de vedere genetic, există mai multe tipuri de Manx. În funcţie de lungimea ciotului cozii se diferenţiază patru grupe, însă doar cele din tipul Rumpy pot participa la expoziţiile feline. Acestea nu au coadă deloc, deoarece nu prezintă vertebre caudale sau coccigiene. Restul păstrează toate caracteristicile pisicilor Manx, mai puţin absenţa cozii, fiind nişte animale de companie plăcute: Rumpy-riser - sunt pisicile care nu au vertebre caudale, dar au 1-3 vertebre coccigiene, adică un mic ciot în locul cozii; Stumpy – sunt exemplarele care au o coadă scurtă de câţiva centimetri şi pot fi uşor confundate cu pisicile din rasa Bobtail; Longy – sunt pisicile care au coadă de lungime medie, uneori chiar de lungime normală.
Blana, de lungime medie, are două straturi: unul mai scurt şi des, şi altul mai lung. Gâtul este înconjurat de un guler bogat, iar abdomenul şi coapsele sunt acoperite cu o blană mai lungă decât restul corpului. Toate culorile sunt recunoscute, cu exceptia celor care rezultă dintr-o hibridare evidentă cu alte rase. Printre culorile recunoscute se află albul, negrul, albastrul, roșul și crem, așa numitele shaded : chinchilla, silver shaded, silver tabby și smoke, cu tipping, în toate culorile admise. Sunt frecvente, mai ales, exemplarele bicolore, tricolore și carapace de broască țestoasă, negru cu roșu, albastru cu crem, fiecare dintre aceste combinații cu alb și, în plus, tabby mackerel, blotched și spotted.
Având blana scurtă, pisicile Manx nu necesită o îngrijire deosebită, fiind suficientă toaleta pe care şi-o fac singure zilnic. În schimb, dieta lor trebuie controlată cu atenţie, deoarece sunt predispuse la obezitate. Lipsa cozii nu crează vreo problemă de echilibru, însă implică o dezvoltare insuficientă a nervilor spinali, ceea ce poate duce la paralizie sau la apariţia artritei la vârstă înaintată.
Pisica Manx are un caracter echilibrat, moderat activă și reactivă. În casă nu prea face stricăciuni, poate fi lăsată singură mai multe ore și suportă prezența altor pisici sau a altor animale. Este pașnică, are un temperament afectuos și sociabil, dar nu sâcâitor. Nu este prea gălăgioasă și caută compania omului. Poate trăi fără probleme în apartament, dar nu refuză, desigur, nici spațiile mai largi și nici accesul într-o grădină.
Modestă și longevivă, Manx este o pisică nu îndeajuns de bine cunoscută, care știe să se facă apreciată ca animal de companie.